Hermann Emil Fischer
Hermann Emil Fischer | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [7][8][9][10] Euskirchen, Provincia Rinului(d), Regatul Prusiei[11] |
Decedat | (66 de ani)[7][8][9][10] Berlin, Germania[12][11] |
Înmormântat | Friedhof Wannsee, Lindenstraße[*][[Friedhof Wannsee, Lindenstraße (cemetery in Steglitz-Zehlendorf, Germany)|]] |
Cauza decesului | cauze naturale |
Căsătorit cu | Agnes Gerlach[*][[Agnes Gerlach |]] |
Cetățenie | Imperiul German |
Ocupație | biochimist chimist cadru didactic universitar[*] |
Locul desfășurării activității | München |
Limbi vorbite | limba germană[13] |
Activitate | |
Domeniu | chimie |
Instituție | Universitatea Ludwig Maximilian din München Universitatea din Würzburg[*] Universitatea Humboldt din Berlin Universitatea Friedrich-Alexander de Erlangen din Nürnberg Universitatea din Strasbourg |
Alma Mater | Universitatea Bonn Universitatea din Strasbourg |
Organizații | Societatea Regală din Londra Academia de Științe Göttingen[*] Academia Regală Suedeză de Științe Kungliga Fysiografiska Sällskapet i Lund[*][[Kungliga Fysiografiska Sällskapet i Lund (Royal Academy in Sweden)|]] Academia Americană de Arte și Științe[*] Accademia Nazionale dei Lincei Academia Rusă de Științe Academia de Științe din Berlin Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*] Académie nationale de médecine[*][[Académie nationale de médecine (French organization)|]] Bayerische Akademie der Wissenschaften[*][[Bayerische Akademie der Wissenschaften (academy of sciences)|]] Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*] Academia de Științe din Torino[*][1] |
Conducător de doctorat | Adolf von Baeyer |
Doctoranzi | Otto Diels Hans Fischer Otto Heinrich Warburg Hans von Euler-Chelpin Carl Dietrich Harries[*][[Carl Dietrich Harries (chimist german)|]] Max Bergmann[*][[Max Bergmann (German biochemist (1886-1944))|]] |
Premii | Faraday Lectureship Prize[*][[Faraday Lectureship Prize (award granted by the Royal Society of Chemistry)|]] () Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*] Premiul Nobel pentru Chimie[*] ()[2][3] Medalia Elliott Cresson[*] ()[4] Medalia Helmholtz[*] () Cothenius-Medaille[*][[Cothenius-Medaille (science award)|]] () Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[*] () Pour le Mérite () Medalia Davy[*] ()[5] membru străin al Royal Society[*] ()[6] Baly Medal[*][[Baly Medal |]] () |
Modifică date / text |
Hermann Emil Fischer (n. , Euskirchen, Provincia Rinului(d), Regatul Prusiei – d. , Berlin, Germania) a fost un chimist german, profesor universitar la Erlangen, Würzburg și Berlin, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe anul 1902, având contribuții în domeniul chimiei organice și biologice.
Motivația Juriului Nobel: „în recunoașterea serviciilor extraordinare pe care le-a făcut prin lucrările sale asupra sintezei zahărului și purinei”.
Biografie
Emil Fischer s-a născut la 9 octombrie 1852. Tatăl său, om de afaceri, îl încurajează să-și construiască o carieră, studiind științele exacte. Urmează seminarii de fizică și mineralogie. Se transferă la Universitatea din Strasbourg, unde profesorul Adolf von Maeyer îi schimbă invariabil domeniile de studii și descoperiri: chimia.
A efectuat primele cercetări pentru descifrarea alcătuirii proteinelor. În anul 1875 el a arătat cum hidrazina poate fi folosită la separarea și identificarea diferitelor tipuri de zahăr din amestecurile impure. În urma acestor succese, a fost invitat de către Adolf von Baeyer la Universitatea din Erlangen, unde a făcut primele observații asupra stereochimiei. Apoi a studiat purinele, elucidând structura acestora în detaliu, legând-o de mecanismul vieții. Emil Fischer a arătat că purinele (constituenți ai acizilor nucleici) sunt molecule-cheie în țesuturile vii.
Deși în 1902 i s-a acordat Premiul Nobel, viața științifică a lui Emil Fischer și-a continuat linia ascendentă. Următorii ani a manifestat interes în studiul moleculelor complicate ale proteinelor, arătând modul în care aminoacizii se combina în molecula proteică, precum și metoda de legare a acestora. În 1907 a construit o moleculă proteică alcătuită din 18 unități de aminoacizi.
Experimentând-o a arătat că enzimele digestive o atacă la fel ca pe o proteină naturală. Descoperirile ulterioare au demonstrat că din multitudinea de aminoacizi existenți, viața a selectat doar 20, din care: glicina, alanina, valina, leucina, izoleucina, fenilalanina, prolina, triptofanul, serina, treonina, metionina, asparagina, acidul glutamic, cisteina, tirozina, histidina, lizina și arginina. Fischer a demonstrat că aminoacizii proveniți din hidroliza proteinelor, prin recombinare alcătuiesc un grup de substanțe numite peptide (sau peptone). Apare o legătură covalentă, numită legătură peptidică, rezultată din reacția părții acide a unui aminoacid cu gruparea aminică (bazică) a altuia. Legătura peptidică permite combinarea a doi sau mai mulți acizi aminați pentru a forma lanțurile de aminoacizi. Emil Fischer a sintetizat peptide care aveau într-un lanț până la 18 aminoacizi.
Note
- ^ www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ The Nobel Prize in Chemistry 1902 (în engleză), nobelprize.org, accesat în
- ^ Table showing prize amounts (PDF) (în engleză), Fundația Nobel, aprilie 2019, accesat în
- ^ https://www.fi.edu/en/laureates/emil-fischer Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Award winners : Davy Medal (în engleză), accesat în
- ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 122
- ^ a b c d „Hermann Emil Fischer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Hermann Emil Fischer (în neerlandeză), Biografisch Portaal
- ^ a b c d Hermann Emil Fischer, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Emil Hermann Fischer, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ a b www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ „Hermann Emil Fischer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
Legături externe
- en Biografie Nobel
Vezi și
|